Brompton - s-au suit pe biciclete, iar succesul s-a dezlănţuit

un articol aparut in The Sunday Times din 6 iunie 2010

de Ben Laurance

WILL BUTLER-ADAMS arată şi iritat şi exasperat. “Vă daţi seama,” a spus, “că s-a efectuat un sondaj pe un grup de subiecţi cu vârste între 16 şi 25 de ani, care au fost rugaţi să numească un inginer, iar numele cel mai des menţionat a fost cel al mecanicului din strada Coronation?”

Îşi intră în ritm. “Când eram la şcoală, cei mai deştepţi nu s-au dus la facultăţi cu profil ingineresc, iar dintre cei ce au studiat inginerie, cei mai buni au continuat în alte profesii, ca bancheri sau consultanţi.”

“Este atât de frumos să fii inginer. Noi chiar creăm ceva. Dar oamenii nu-şi dau seama. Când spun inginer, se gândesc la un om imbrcaat in halat ca pentru service la cazan, la castiguri de £12,000 pe an şi la unsoare.”

Dar, nu cumva sunt departe de adevăr? Înţelepciunea populară este brutal de simplă: fabricile britanice sunt efectiv pe cale de dispariţie.  

În prezent, suntem o naţiune care ne câştigăm existenţa vânzându-ne capucino unul altuia, atrăgând turişti străini care să caşte gura prin palate maiestuoase şi învârtind şmecherii în domeniul serviciilor financiare. Nu mai avem nevoie de ingineri – ci doar de câţiva mecanici în stilul străzii Coronation, care să ne repare maşinile proiectate şi construite în Orientul Îndepărtat sau în Europa Continentală.

Aici intervine Butler-Adams cu soluţia perfectă. La vârsta de 36 de ani, conduce una dintre cele mai puţin probabile afaceri de succes — o companie de inginerie care proiectează şi produce în Marea Britanie. Şi face asta nu în tradiţionalul centru de fabrici din Midlands, ci chiar în aripa vestică a Londrei: dacă sunteţi în căutare de locaţii ieftine pentru fabrici, nu Brentford vă va veni în minte. La conducerea fabricii Brompton se află Butler-Adams, producător al celei mai bune dovedite biciclete pliante din lume.

Vânzările au crescut cu 25% anul trecut, iar anul acesta mai mult de 30,000 de vehicule originale şi surprinzător de eficiente vor pleca din fabrica Brompton. Sunt exportate în  33 de ţări.

Compania a fost iniţiată de Andrew Ritchie, un autodeclarat obsedat, plin de farmec. După ce a studiat inginerie la Cambridge, a încercat să se lanseze în proiectări peisagistice şi în vânzarea de plante.

În anii 1970, şi-a aplicat cunoştinţele de specialitate în construirea unui prototip de bicicletă pliantă, în dormitorul apartamentului său care avea vedere către Oratoriul Brompton din Kensington – de la care compania şi-a împrumutat denumirea.

Ritchie recunoaşte că primele biciclete nu erau cine ştie ce, dar funcţionau – chiar şi după ce au ieşit din trendul modei. Iar el s-a încăpăţânat din ce în ce mai mult să facă cea mai bună bicicletă portabilă din lume.

A îmbunătăţit proiectul, iar fabricarea propriu-zisă a început sub arcada căii ferate din  Brentford în 1988. Compania s-a extins, a prosperat şi s-a mutat în propria ei fabrică în  1998.

Butler-Adams a ajuns în această companie patru mai târziu. “Realiza profituri normale,” îşi aminteşte el. “Şi nu reuşea să producă biciclete îndeajuns pentru a întâmpina cererea. Dar, întrucâtva, părea înţepenită în stilul anilor 1950. Peste tot erau genţi, munţi de mărfuri. Când am intrat prima dată, m-am gândit: oare oamenii aceştia chiar lucrează sau ce fac? Ziceai că eşti într-o magazie, nu într-o fabrică.”

Butler-Adams avusese de gând să urmeze un MBA. “Dar m-am gândit că, totuşi, o astfel de ocazie nu îţi iese în cale prea des. Aşa că am renunţat la MBA.” S-a angajat ca manager de proiecte noi. Brompton era încă, în mare măsură, compania lui Ritchie. “El semna toate cecurile. El lua orice decizie,” a adăugat Butler-Adams.

Acest punct de vedere s-a dovedit din plin când a vrut să cumpere un cântar nou pentru măsurarea componentelor, deoarece micşorarea greutăţii este crucială la o bicicletă pliantă. “Aveau un cântar, dar era vechi, cel din bucătăria lui Andrew. Era foarte instabil şi deloc exact. Aşa că am comandat unul nou, electronic – la preţul total de £17. Nu îi cerusem voie lui Andrew şi, când a aflat, s-a înfuriat cumplit.”

Cei doi au reuşit până la urmă să continue relaţia. Ritchie este foarte respectat — ba chiar, omagiat — printre inginerii de biciclete şi printre navetiştii ce utilizează biciclete  Brompton în fiecare zi. A creat unul dintre cele mai inovative proiecte din ultima jumătate de secol şi l-a introdus în producţie cu încăpăţânarea şi intuiţia lui, fără mare sprijin financiar.

Acum, la vârsta de 63 de ani, Ritchie se află încă în consiliul de administratie al Brompton, dar nu în prim plan. Când încă nu se retrăsese, spunea despre companie: “Am muncit din greu. Am rămas fără nimeni. Mi-am pierdut familia. Într-un fel, aceasta e familia mea.”

“Ani de zile am fost deprimat pentru că nu eram bun de însurat — nu aveam nici un venit şi eram obsedat de acest proiect.”

Acum, că nu mai e la conducere, şi-a găsit o soţie. “Andrew nu s-a putut căsători până nu a divorţat de prima soţie, compania Brompton,” a spus ButlerAdams.

Compania creată de Ritchie intenţionează să producă 50,000 de biciclete pe an, acest plan putând fi îndeplinit până în 2014. Fabricarea componentelor uşor de produs a fost mutată peste hotare, aceasta permiţând celorlalţi 115 angajaţi interni să se concentreze asupra unicităţii Brompton.

Dar  chiar se merită să produci biciclete în vestul Londrei? Sau ar fi mai ieftin să le fabrici în China sau Taiwan?

Butler-Adams a declarat: “Dacă fabrici ceva greu si voluminos, se merită s-o faci local. Şi dacă produci ceva ce expiră repede, cum sunt alimentele, e mai bine să le produci la nivel local.”

“Dar cel de-al treilea motiv este dacă faci ceva unic — să foloseşti acel minunat talent britanic de a proiecta ceva ce nimeni altcineva nu a mai proiectat.”

“Dacă ai de-a face cu fabricare competitivă, în cantităţi mari, atunci da, Marea Britanie probabil că nu e locul cel mai indicat. Dar multe dintre piese nu intră în acea categorie, iar britanicii sunt destul de buni la contribuţii inovative.”

“Să fabrici biciclete în Londra pare nebunie curată. Dar aceasta este moştenirea pentru că Andrew a vrut să poată pedala spre serviciu şi s-a întâmplat să închirieze un apartament care dădea fix spre Oratoriul Brompton. Şi-a petrecut 20 de ani ca să-şi susţină angajaţii şi nu a putut să se mute în Ţara Galilor să obţină un împrumut pentru că angajaţii săi nu ar fi avut cum să-l vină după el.”

“Şi, să nu uităm că în prezent nu putem fabrica îndeajuns de multe biciclete, aşa că nu ne permitem să întrerupem activitatea.”

Cererea a depăşit oferta începând din momentul când Ritchie a venit cu noul său proiect.  “Avem un preţ rezonabil la biciclete,” a spus Butler-Adams. “Motivul îl constituie faptul că nimeni altcineva nu mai produce ceva asemănător.”

Au existat încercări de copiere a bicicletei Brompton, dar toate s-au soldat cu insucces. La începutul anilor 1990, chiar compania Brompton a încercat să licenţieze proiectul unui producător din Orientul Îndepărtat. Dar nu a avut succes; calitatea nu era deloc aceeaşi.

“Secretul stă în procesul de fabricaţie, nu în bicicleta însăşi,” a declarat Butler-Adams. “Noi avem instrumentele şi oamenii care pot asambla bicicletele în limite de toleranţă foarte stricte.”

“O bicicletă pliantă e pretenţioasă. Cea mai mică greşeală se amplifică. Oamenii cred că doar merge de la sine. Dar ca să o faci să meargă „de la sine”, trebuie mai întâi să respecţi foarte multe reguli.”

Multe piese sunt fabricate în mod special pentru Brompton. Nu sunt piese ce se pot găsi peste tot, la producătorii internaţionali, nu sunt pur şi simplu adăugate într-un cadru Brompton.

Butler-Adams dă un exemplu: “Bicicleta are 15 arcuri dintre care şapte sunt specifice proiectului nostru.”

O ilustrare picantă a succesului acestei companii este şi faptul că, la început de tot, Ritchie l-a abordat pe Raleigh, pe atunci colosul industriei britanice de biciclete, care producea 1 milion de biciclete pe an. A crezut că poate Raleigh va vrea să cumpere proiectul.

Nu a vrut: bicicleta lui pliantă era prea ciudată. Acum toată producţia de Raleigh se face in Extremul Orient. Iar Brompton a devenit cel mai mare producător de biciclete din Marea Britanie. 

Puteti citi articolul si in original aici